Referitor la perioada în care sufletul, după moarte, nu este într-un corp fizic, ci există într-o dimensiune subtilă, până la următoarea întrupare, există mai multe perspective despre aceasta:
-
Tradiții spirituale orientale (hinduism, budism): vorbesc despre ciclul nașterilor și renașterilor (samsara). Între vieți, spiritul trece prin diferite stări (de ex. bardo în budismul tibetan) unde are ocazia să reflecteze asupra existenței trecute și să se pregătească pentru următoarea.
-
Școli esoterice occidentale (gnosticism, teosofie, antroposofie): descriu un „plan astral” sau „lumea spirituală” unde sufletul revizuiește viața anterioară, se întâlnește cu ghizi spirituali și își planifică experiențele viitoare.
-
Experiențe relatate prin regresii hipnotice (Michael Newton, Dolores Cannon): mulți oameni care au trecut prin regresii povestesc despre o lume de lumină, consilii de înțelepți, grupuri sufletești și un proces de învățare între vieți.
-
Perspective mai raționaliste / psihologice: văd „între vieți” ca un simbol pentru subconștientul profund, unde se prelucrează traume, dorințe și lecții, iar imaginile de „lume spirituală” pot fi expresii ale psihicului.
🔹 1. Tradițiile spirituale și religioase
Hinduism
-
Vorbește despre samsara (ciclul nașterilor și renașterilor).
-
Între vieți, sufletul (atman) trece prin diferite „lumi subtile” în funcție de karma acumulată.
-
Destinațiile pot fi paradisuri (svarga), tărâmuri intermediare sau chiar lumi inferioare, dar mereu temporar.
-
Obiectivul final: eliberarea (moksha) – încetarea reîncarnărilor și contopirea cu Absolutul (Brahman).
Budism
-
Accentul e pe bardo (în special în budismul tibetan).
-
Bardo Thödol („Cartea tibetană a morților”) descrie etapele pe care conștiința le traversează după moarte:
-
Lumina pură – sufletul are ocazia să recunoască natura realității și să se elibereze.
-
Manifestări vizionare – apar zei pașnici sau teribili, reflexii ale propriei minți.
-
Pregătirea pentru renaștere – conștiința e atrasă către părinții viitori, în funcție de karma și dorințe.
-
Creștinism mistic și alte tradiții
-
Creștinismul oficial nu acceptă reîncarnarea, dar tradițiile gnostice și ezoterice au păstrat ideea de suflet care trece prin purificări între vieți.
-
În unele scrieri apocrife, există mențiuni despre suflete care așteaptă „în tărâmuri intermediare” până la următoarea încarnare sau judecată.
-
Alte tradiții (egipteană, greacă, mesopotamiană) descriu „călătoria sufletului prin lumea de dincolo”, unde era judecat și îndrumat înainte de a se reîntoarce sau a rămâne într-un anumit plan.
🔹 2. Exemple simbolice din tradiții vechi
Egiptul antic
-
Cartea morților descrie călătoria sufletului prin „Duat” (lumea de dincolo).
-
Inima era cântărită pe o balanță de către Anubis, comparată cu pana zeiței Ma’at (adevăr și dreptate).
-
Dacă inima era ușoară, sufletul mergea în câmpiile fericite (Aaru). Dacă nu, era devorat de Ammit.
-
Într-un sens simbolic, asta arată că între vieți sufletul trece printr-un proces de evaluare morală.
Grecia antică
-
În mitologia orfică și pitagoreică, sufletele mergeau în Hades, unde erau judecate de Minos, Rhadamanthys și Aeacus.
-
După un timp, puteau să revină pe Pământ prin „Râul Lete”, care le făcea să uite viețile trecute.
-
Orficii încercau să evite această uitare, prin ritualuri, pentru a se elibera din ciclul reîncarnărilor.
Budismul tibetan
-
Bardo Thödol (Cartea tibetană a morților) e ghid pentru suflet între vieți.
-
Textele erau citite lângă cel decedat, pentru a-l ajuta să recunoască lumina pură și să se elibereze.
-
Dacă nu reușea, sufletul intra în diferite viziuni și atracții karmice, până când ajungea să se reîncarneze.
🔹 3. Abordările moderne
Dincolo de simboluri, secolul XX a adus alt tip de explorări:
-
Regresii hipnotice (Michael Newton, Dolores Cannon): oameni care, sub hipnoză, au relatat experiențe detaliate ale „lumii dintre vieți”.
-
Experiențe aproape de moarte (NDE): multe persoane povestesc despre tuneluri de lumină, întâlniri cu ființe de ghidaj, senzația de revizuire a vieții.
-
Psihologia transpersonală: interpretează aceste imagini ca expresii ale subconștientului colectiv sau arhetipurilor (Jung).
„varianta modernă” – aici lucrurile devin foarte vii și detaliate, pentru că multe descrieri vin direct de la oameni care au trecut prin regresii hipnotice sau experiențe aproape de moarte (NDE).
🔹 1. Regresiile hipnotice (Michael Newton, Dolores Cannon, alții)
Psihologi și terapeuți care lucrau cu hipnoza au descoperit accidental că unii clienți nu doar că își „aminteau” vieți trecute, ci și spațiul dintre vieți. Cele mai cunoscute lucrări: Journey of Souls (Michael Newton), Between Death and Life (Dolores Cannon).
Elemente comune relatate:
-
Ieșirea din corp: sufletul descrie cum se desprinde de trup, deseori însoțit de o senzație de ușurare, libertate, pace.
-
Tunelul de lumină / călătoria: sufletul e atras de un flux de energie sau lumină.
-
Întâlnirea cu ghizi: spirite mai avansate sau ființe de lumină care îi primesc.
-
Revizuirea vieții: un fel de „film” al vieții trecute, unde nu e judecată, ci autoevaluare – sufletul simte cum acțiunile sale au afectat pe alții.
-
Consiliul înțelepților: o adunare de ființe foarte evoluate care discută cu sufletul ce a învățat și ce mai are de experimentat.
-
Grupuri sufletești: suflete care se reîntâlnesc de-a lungul mai multor vieți în diverse roluri (familie, prieteni, chiar și „dușmani”).
-
Planificarea viitoarei încarnări: sufletul alege sau primește recomandări despre următoarea viață, părinți, condiții, lecții.
🔹 2. Experiențele aproape de moarte (NDE)
Mii de relatări din întreaga lume descriu modele similare:
-
Tunel, lumină radiantă, ființe prietenoase.
-
Sentiment de iubire necondiționată.
-
Dialog cu o „prezență” (Dumnezeu, ghid, strămoși).
-
Uneori, li se arată motivele pentru care „nu e timpul” și sunt trimiși înapoi.
-
Mulți se întorc cu o transformare profundă: mai multă compasiune, mai puțină frică de moarte.
🔹 3. Interpretări moderne
-
Spirituale: sufletul trăiește într-adevăr aceste procese, care confirmă că viața are un plan mai mare.
-
Psihologice: imaginile pot fi proiecții ale subconștientului, arhetipuri jungiene, moduri prin care mintea procesează trauma morții.
-
Interculturale: surprinzător, relatările seamănă mult indiferent de cultură sau religie, ceea ce ridică întrebarea dacă există un „nucleu universal” al experienței.
✨ Pe scurt: varianta modernă descrie un „univers între vieți” unde sufletul nu e pasiv, ci activ – reflectă, învață, se întâlnește cu alții, și chiar își planifică următoarea viață.
