…și doar ei sunt miezul universului
Trăim vremuri în care unii oameni nu mai privesc în ochi – ci pe deasupra lor.
Undeva, pe tronul invizibil al ego-ului, își imaginează că au înțeles tot. Că au deținut adevărul. Că ceilalți… sunt „inferiori”, „naivi”, „manipulați”.
Aceștia sunt cei care confundă aroganța cu trezirea, sarcasmul cu inteligența și superficialul cu luciditatea.
🧠 Ce stă în spatele disprețului?
-
Frica de a nu fi văzuți așa cum sunt cu adevărat.
-
Dorința de control.
-
Trauma de a nu fi fost ascultați cândva, transformată acum în dispreț față de toți ceilalți.
-
O rană, mascată cu superioritate.
💥 Când ai impresia că doar tu vezi…
… întreabă-te cu sinceritate: vezi, sau doar judeci?
Poate că ceilalți nu gândesc ca tine, nu simt ca tine, nu se exprimă ca tine — dar nu înseamnă că sunt proști.
Poate știu alte lucruri. Poate simt alte adevăruri.
Poate pur și simplu merg pe alt drum – și e perfect valabil.
🌱 Înțelepciunea nu strigă
Cel cu adevărat conștient nu are nevoie să demonstreze că e „mai deștept” decât ceilalți.
Nu numește turma, nu etichetează prostimea, nu trăiește din comparații.
Pentru că știe: fiecare suflet are ritmul său, lecția sa, și nimeni nu e mai mic sau mai mare în ochii Spiritului.
🔮Miezul universului nu e nici în tine, nici în mine.
E în punctul dintre noi – unde nu mai e dispreț, ci oglindă.
Unde nu mai e orgoliu, ci recunoaștere.
Unde nu mai e „eu și ceilalți”, ci Noi.
🔮 și totuși unii „spirituali” îi disprețuiesc pe ceilalți…
Și uită că același Cer se reflectă în ape diferite…
Spiritualitatea, în esență, ar trebui să înalțe, să unească, să dezvelească adevărul dincolo de formă.
Și totuși…
Există practicanți, terapeuți, maeștri sau „căutători de lumină” care privesc cu dispreț sau superioritate spre ceilalți.
De ce?
💭 1. Pentru că ego-ul spiritual este cel mai periculos dintre toate
Când începem să ne identificăm cu metoda, titlul, linia energetică sau „adevărul nostru”, putem ușor să credem că:
„Doar ce fac eu e corect. Restul sunt greșeli, păcăleli, sau rătăciri.”
Este o capcană subtilă:
-
Meditezi zilnic, dar judeci pe cei care fac altfel.
-
Transmiți mesaje de iubire, dar excluzi în tăcere pe cei care folosesc alte cuvinte.
-
Vorbești despre lumină, dar cultivi o umbră de elitism.
🌈 2. Adevărul nu are o singură formă
O tehnică energetică, o rugăciune, o cale de vindecare – toate sunt instrumente.
Ca unelte în mâna unui tâmplar, valoarea lor stă nu doar în formă, ci în intenția și prezența celui care le folosește.
Același simbol poate fi sacru pentru unul, gol pentru altul.
Aceeași metodă poate deschide cerul unui suflet și nimic unui altul.
Adevărul este că Dumnezeu, Sursa, Forța Vieții – nu se limitează la o școală, un sistem sau o tradiție.
🪞 3. Ce condamnăm în alții… ascunde o rană nerezolvată
Judecata e adesea un paravan pentru frică sau nesiguranță:
-
Frica de a fi nesigur pe propria cale.
-
Invidia față de succesul altora.
-
Dorința de validare prin comparație („dacă ceilalți greșesc, înseamnă că eu sunt bun”).
Adevărata spiritualitate nu respinge diversitatea, ci o onorează.
🌿 Sunt multe drumuri spre același munte.
Fiecare suflet urcă pe altă parte, cu alte unelte, alte rugăciuni.
Ceea ce contează nu e metoda, ci inima.
Nu e titlul, ci smerenia.
Nu e dacă ai dreptate, ci dacă aduci mai multă lumină acolo unde e întuneric.