Puterea este un test suprem al caracterului. Atunci când este exercitată cu responsabilitate, ea poate duce la progres, echilibru și bunăstare. Însă atunci când cade în mâinile unui incompetent, consecințele pot fi dezastruoase nu doar pentru sistemul pe care îl conduce, ci și pentru societatea în ansamblu. „Beția puterii” nu este doar o metaforă – este o realitate psihologică și socială cu efecte concrete.
Un individ nepregătit profesional sau emoțional pentru responsabilitatea funcției, odată ajuns într-o poziție de conducere, devine adesea prizonierul propriei imagini grandioase. Lipsa de expertiză îl face vulnerabil în fața deciziilor grele, dar puterea îi oferă iluzia controlului absolut. În loc să recunoască limitele și să caute sfaturi avizate, incompetentul va încerca să compenseze prin autoritarism, haos decizional și, în cele mai rele cazuri, prin reprimarea vocilor critice.
Sistemele care promovează astfel de lideri sunt adesea afectate de nepotism, clientelism sau ideologii populiste. Nu contează pregătirea, ci loialitatea sau obediența față de structuri obscure de influență. De aici până la colaps organizațional, demotivarea echipelor și pierderea încrederii publice nu e decât un pas.
Când puterea ajunge să fie exercitată fără competență, se nasc decizii absurde, stagnare și abuz. Incompetența în funcții-cheie poate afecta sănătatea, educația, economia, chiar siguranța națională. De aceea, criteriile meritocratice trebuie apărate cu fermitate, iar cetățenii au datoria să vegheze constant asupra celor care îi conduc.
Adevărata putere nu constă în control, ci în capacitatea de a ghida, a inspira și a construi. În mâinile greșite, ea devine o armă periculoasă – iar beția puterii, un drog cu efecte devastatoare.