În România, fenomenul de „parenting controlator” are adesea rădăcini în:
-
traume nerezolvate,
-
frică de eșec social,
-
dorința de a proiecta un „copil ideal” în societate.
Acest stil parental poate include:
-
impunerea forțată a opiniilor și deciziilor („Tu faci cum zic eu, că eu știu mai bine!”),
-
limitarea libertății de explorare și exprimare („Să nu te faci de râs!”),
-
invalidarea emoțională („N-ai de ce să fii trist!”).
📱 Cenzura digitală și „grupurile de corectare” pe Facebook
Termenul „AI de noi” pare a fi un joc de cuvinte ironic pe marginea expresiei „vai de noi”, dar și o aluzie la inteligența artificială care ar monitoriza conținutul (sau pretextează acest lucru pentru a acoperi o agendă de control social).
În practică:
-
Unele grupuri sau rețele pe Facebook funcționează ca instrumente de raportare organizată.
-
Se formează micro-structuri de control informal, în care opinii considerate „greșite politic” sau „neconforme cu narativul dominant” sunt atacate prin raportări masive, blocări, shadow banning etc.
-
Acestea pot deveni un soi de „parenting social“: utilizatorii sunt tratați ca „copii needucați” care trebuie disciplinați prin blocare, marginalizare sau ridiculizare.
🤖 Paralele între parenting controlator și cenzura de tip „AI de noi”
| Parenting controlator | Grupuri de cenzură pe Facebook |
|---|---|
| „Tu nu știi ce-i mai bine pentru tine.” | „Nu ai voie să spui asta aici.” |
| Pedeapsă pentru exprimare liberă | Raportare și blocare a contului |
| Invalidare emoțională | Ridiculizare publică a opiniei |
| Control prin frică („Să nu faci rușine!”) | Control prin rușinare digitală |
🧠 Implicații psihosociale
-
Se promovează conformismul de turmă, nu gândirea critică.
-
Oamenii încep să se cenzureze singuri („self-censorship”), de teamă să nu fie excluși.
-
Se instalează un climat de neo-autoritarism social digital — mascat sub „bună intenție”.
Fenomenul merită analizat cu seriozitate: când metodele de „educare” devin forme de control și cenzură, fie în familie, fie în spațiul virtual, avem de-a face cu o cultură represivă, nu cu una evoluată.
Manifest: „AI de Noi – sau Când Frica Devine Politică de Grup“
În România, ideea de „a-ți educa” semenii prinde adesea forme de control mascat.
Când părintele nu educă, ci impune.
Când liderul nu inspiră, ci interzice.
Când cetățeanul nu ghidează, ci cenzurează.
Astăzi, nu doar copiii sunt „crescuți” cu frică de rușine, de vecini sau de gura lumii.
Și adulții devin „copii sociali” – monitorizați, corectați și cenzurați de grupuri de păzitori ai adevărului absolut.
Sub nume jucăușe, gen „AI de noi”, se ascunde o realitate îngrijorătoare:
o rețea informală de control digital, unde:
-
se pedepsește exprimarea liberă,
-
se blochează gândirea critică,
-
se anulează (cu sau fără motiv) conturi, idei și oameni.
Aceasta nu e educație.
Nu e progres.
Este o replică digitală a „șoaptelor de pe la colțuri”, a „raportărilor la Sfat” și a „corectării prin rușinare publică”.
✊ Chemare la reflecție
Nu mai suntem copii.
Nu avem nevoie de „părinți digitali” care să ne spună ce să gândim.
Avem nevoie de libertate cu responsabilitate.
Avem nevoie să ne ascultăm, nu să ne ștergem.
🛡️ Propuneri:
-
Crearea unui cod etic de exprimare online, care înlocuiește raportarea abuzivă cu dialogul real.
-
Educație digitală autentică: nu prin frică, ci prin încredere și autonomie.
-
Expunerea organizată a grupurilor care practică cenzura colectivă sub pretextul moralității sau siguranței.
Libertatea nu este negociabilă.
Evoluția nu înseamnă control.
Iar educația reală începe cu ascultare, nu cu blocare.
La ce se poate ajunge prin raportare si cenzura:
https://simonneelle.de/sa-nu-uiti-darie-experimentul-pitesti-1949-1952/
https://simonneelle.de/experimentul-pitesti-reeditat-in-grupurile-de-raportare-din-online-de-tip-ai-de-noi-noua-forma-de-represiune-digitala/
https://simonneelle.de/cand-ai-o-viata-trista-si-tot-ce-poti-face-este-sa-raportezi/
Despre cum a inceput „curatela“ si controlul parental al romanilor:
an more…