În Facerea (Geneza), Dumnezeu creează pământul, apele, plantele, animalele și, la final, omul. Iar apoi spune:
„Iată că v-am dat vouă toată iarba ce face sămânță… și tot pomul ce are rod cu sămânță – acestea vă vor fi spre hrană.”
(Geneza 1:29)
Nicăieri nu se pomenește de guvern, de TVA, de impozit pe aer sau pe apă.
Dumnezeu nu a cerut acte pentru a mânca un măr. Nici taxe pentru a bea dintr-un izvor.
Totul era dar, nu bun de vânzare.
Totul era libertate în armonie, nu control și condiționare.
🏛️ Omenirea – de la Grădina Edenului la Statul Fiscal
Pe măsură ce omenirea a căzut din starea de comuniune în frică și competiție, a creat structuri care au început să controleze darul divin.
S-au instituit:
-
proprietăți delimitate cu granițe și garduri
-
taxe pe moștenire, hrană, mișcare, chiar și pe… moarte
-
autorități care decid cine are „drept” să planteze, să vândă, să existe „legal”
Tot ce era liber și natural, azi e reglementat și condiționat.
✝️ Iisus – o întoarcere la simplitatea divină
Când a venit pe pământ, Iisus n-a venit cu un aparat de stat.
N-a cerut permis de predică. N-a construit birouri.
Ci a spus:
„Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” (Matei 22:21)
Adică: nu vă închinați sistemului. Nu-l confundați cu sursa vieții.
Adevărata libertate e în Duh și Adevăr, nu în acte și permise.
💡 Reflecție
Astăzi, mulți simt că trăim într-o lume în care guvernele au înlocuit glasul conștiinței, iar legislația a devenit mai puternică decât mila sau dreptatea divină.
Dar poate tocmai această discrepanță între darul originar și sistemul impus ne trezește.
Poate că sufletul, în tăcerea lui, știe:
nu am fost creați să fim supuși birocrației, ci să fim liberi în lumină.
🏛️ Când guvernele totalitare L-au înlocuit pe Dumnezeu
Într-o lume în care omul fusese creat liber, stăpân peste toate câte mișcă pe pământ, s-a întâmplat, tăcut și perfid, o răsturnare a ordinii divine: Dumnezeu a fost dat la o parte, iar în locul Lui a fost întronat statul.
Nu un stat slujitor, ci un stat-zeu, care decide cine are voie să trăiască, să creadă, să planteze, să vorbească, să iubească, să mănânce, să respire.
📖 Dumnezeu dăruiește. Statul condiționează.
În Biblie, Dumnezeu a oferit totul fără plată.
Pământul, apele, animalele, pomii roditori – toate erau daruri pentru om, nu privilegii.
„Iată, v-am dat vouă… toate spre hrană.” (Geneza 1:29)
Dumnezeu a creat. A încredințat. A lăsat liber arbitru.
Dar guvernele totalitare nu creează, nu dau, nu încredințează.
Ele iau, controlează, taxează și pedepsesc.
Unde Dumnezeu a spus „fii liber”, ele spun „supune-te legii, altfel…”.
🧱 Omul nou: cetățean, nu suflet
Totalitarismul nu este doar o ideologie.
Este o religie fără Dumnezeu.
În comunism, omul nu se mai închina Creatorului, ci partidului.
În fascism, nu mai căuta iubirea aproapelui, ci supremația unui neam.
În capitalismul corporatist, se roagă la piață, nu la cer.
În tehnocrația globalistă, nu mai are suflet, ci ID digital.
Libertatea devine suspectă. Adevărul – cenzurabil.
Spiritualitatea – înlocuită cu „progresul” reglementat.
🕯️ Iisus, interzis în tăcere
Iisus nu este interzis în mod oficial în multe state moderne.
Dar este expulzat discret din școli, din legi, din discursuri, din morală.
Iar în locul Lui este așezat un set de „valori” dictate de elite: corectitudine politică, supunere față de instituții, încredere absolută în știință și guvern.
„Vor veni vremuri în care oricine vă va ucide va crede că aduce slujbă lui Dumnezeu.” (Ioan 16:2)
Poate trăim deja acele vremuri.
Doar că „uciderile” se fac cu decret, cu dosar, cu excludere, cu tăcere.
🧬 Dar Dumnezeu nu moare
Guvernele pot da legi. Pot construi imperii.
Pot interzice cuvinte, simboluri, rugăciuni.
Dar nu pot scoate sufletul din om.
Când omul cade în genunchi nu în fața unui președinte, ci în fața Creatorului, adevărata ordine se restabilește.
„Mai bine să ascultăm de Dumnezeu decât de oameni.” (Faptele Apostolilor 5:29)
🔔 Când guvernele L-au înlocuit pe Dumnezeu, nu s-a instaurat ordinea, ci frica.
Nu s-a născut libertatea, ci conformismul.
Nu s-a câștigat progresul, ci s-a pierdut sensul.
Dar Dumnezeu nu poate fi detronat din inima celor care încă văd, simt, ard.
Și cât timp un singur om se roagă în tăcere, în adevăr, guvernele nu au câștigat.