1. Definiție și fundamentare
-
În latină: Nemo auditur propriam turpitudinem allegans, adesea condensat în formula românească „nimeni nu poate beneficia de propria sa vină sau nelegiuire”.
-
Este un principiu general de ordine publică care interzice unei persoane să-și invoce propria conduită ilicită (turpitudinea) pentru a dobândi un avantaj juridic.
-
Se bazează pe rațiuni de echitate și moralitate juridică: legea nu poate încuraja sau răsplăti comportamentul contrar normelor fundamentale.
2. Izvoare și expresii în dreptul românesc
-
Codul Civil (art. 1177): „Nu pot fi invocate titluri sau fapte ilicite în scopul realizării ori asigurării unor drepturi.”
-
Jurisprudența: instanțele civilă și comercială aplică acest principiu când refuză admiterea cererilor bazate pe contracte sau situații născute din activități ilicite.
-
Drept comparat: regăsit în majoritatea sistemelor de tip romano-germanic și în common law (equity), sub forma doctrinei „clean hands”.
3. Domenii de aplicare
| Aria de drept | Exemplu practic |
|---|---|
| Drept civil | O persoană care a încheiat un contract de vânzare pentru bunuri furate nu poate cere anularea vânzării și returnarea prețului. |
| Drept comercial | Un comerciant ce a obținut profituri prin practici comerciale ilegale nu poate cere despăgubiri pentru aceleași operațiuni. |
| Drept penal | În procedura penală, infractorul nu poate invoca propria sa infracțiune pentru a-și susține un drept civil (ex. un proprietar de droguri nu poate cere despăgubiri pentru consecințele infracțiunii proprii). |
| Drept procesual | Instanța poate respinge acțiuni formulate cu scopul de a proteja fapte penale sau contravenționale. |
4. Modalități de exprimare și efecte
-
Excluderea probei
-
Instanța refuză să accepte probe care decurg direct din comportamente ilicite ale părții (proba obținută prin violarea legii).
-
-
Neconstituirea drepturilor
-
Niciun drept civil (de proprietate, creanță etc.) nu izvorăște din acte care contravin bunelor moravuri sau ordinii publice.
-
-
Răspunderea părții turpe
-
Cel care încearcă să profite de fapta sa mierose poate fi obligat la restituția beneficiilor nedrepte sau la plata unor daune.
-
5. Excepții și nuanțe
-
Dacă fapta ilicită este minoră și nu are legătură directă cu dreptul invocat, instanța poate admite cererea (principiul nu-și găsește aplicarea).
-
Dreptul muncii: un angajat care își încalcă ușor obligațiile nu este automat exclus de la toate drepturile salariale, dacă există o reglementare expresă care protejează plata muncii efectuate.
-
Bunele moravuri vs. turpitudine: nu orice comportament imoral este „turpitudine” în sensul juridic; este necesar un element de ilicitate recunoscută de lege.
6. Importanța principiului
-
Protejează integritatea sistemului de drept: împiedică căderea legii în ridicol și cultivă încrederea în justiție.
-
Contribuie la echitate: asigură că nimeni nu obține avantaje pe calea încălcării regulilor.
-
Întărește caracterul sancționator al dreptului: faptele nelegale nu doar că atrag penalități, ci elimină și orice beneficiu potențial.
Principiul „nimeni nu are voie să profite de pe urma turpitudinii sale” este un pilon al ordinii publice și al echității în dreptul roman și modern. El subliniază necesitatea ca toate drepturile civile și comerciale să izvorască din fapte licite, promovând comportamente conforme normelor și coeziunii sociale.