Când „justiția supremă” riscă să devină partener într-o lovitură de autoritate asupra voinței populare
💥 Puncte esențiale :
-
Semnele unei „complicități instituționale”: sincronicitatea deciziilor CCR și ÎCCJ în blocarea drepturilor electorale.
-
Confiscarea democratică: decizii care afectează alegeri, candidați sau calendarul votului.
-
Lipsa de răspundere a „intangibililor”: cum pot fi trași la răspundere magistrații care iau decizii cu impact politic și social major?
-
Dreptul de vot – atacat în numele „interpretării”: când interpretarea devine armă politică.
CCR și ÎCCJ – De la garantul Constituției la instrument de blocaj democratic?
Când deciziile juridice riscă să submineze voința populară și echilibrul statului de drept
Într-un stat democratic, Justiția este concepută ca un arbitru neutru, independent de influențe politice, care veghează la respectarea legii și a drepturilor fundamentale. În România post-decembristă, două instituții se află în centrul acestei misiuni: Curtea Constituțională a României (CCR) și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Totuși, în ultimii ani – și mai ales în contextul alegerilor prezidențiale din 2024 – ele au fost percepute de o parte a societății ca depășind acest rol, alunecând periculos spre o instrumentalizare politică.
I. Justiție sau putere executivă mascată?
CCR nu este o instanță de judecată în sens clasic, ci un organ politic-juridic, compus din membri numiți de Președinte, Guvern și Parlament. Teoretic, menirea sa este de a asigura coerența constituțională a actelor statului. Practic, însă, compoziția sa variabilă și controlul politic indirect ridică semne de întrebare asupra imparțialității și neutralității deciziilor sale.
În decembrie 2024, anularea turului 2 al alegerilor prezidențiale (după validarea unui prim tur contestat) a generat o undă de șoc fără precedent. Decizia CCR, luată în sinergie cu interpretări ambigue ale ÎCCJ, a fost percepută de mulți ca o lovitură de stat mascată, un atentat la suveranitatea poporului și la însăși esența democrației.
II. Când legile devin arme împotriva cetățenilor
Un regim democratic presupune nu doar existența legilor, ci și aplicarea lor în spiritul dreptății. Deciziile CCR și ÎCCJ care restricționează dreptul de a candida, elimină din cursă adversari incomozi sau modifică sensul constituțional al „alegerilor libere” sunt percepute ca forme subtile de cenzură și manipulare instituțională.
În acest sens, mulți analiști vorbesc despre o „capturare instituțională a democrației”, prin care votul nu mai este decis de cetățeni, ci de filtre birocratice și juridice cu scopuri partizane. Se înlocuiește astfel principiul „voinței populare” cu acela al „interpretării autoritare”, deschizând calea abuzului de putere.
III. Votul: ultim bastion al suveranității
Orice încercare de a limita dreptul de vot sau de a sabota procesul electoral este un atac la fundamentul regimului democratic. Indiferent de motivarea juridică, suprimarea turului 2 sau eliminarea unor candidați viabili nu poate fi justificată decât printr-o ruptură între instituții și popor.
Această ruptură erodează încrederea publică și alimentează suspiciunea că Justiția nu mai este un scut pentru cetățean, ci o unealtă a unei elite care își apără pozițiile.
IV. Cine controlează „controlorii”?
CCR și ÎCCJ sunt, în esență, instituții care nu răspund politic pentru deciziile lor. Nu pot fi demisi, nu răspund în fața alegătorilor, iar sancționarea lor este aproape imposibilă. Într-un stat de drept sănătos, această autonomie este vitală. Însă în absența transparenței, responsabilității morale și a unei culturi a echilibrului, ea se poate transforma într-o formă de tiranie legalizată.
V. Soluția: Conștiință civică și reformă reală
Singura cale de ieșire din acest impas este presiunea publică legitimă și pașnică, prin care cetățenii să ceară:
-
Clarificarea atribuțiilor CCR/ÎCCJ
-
Posibilitatea contestării deciziilor abuzive
-
Transparență totală în deliberările care afectează votul
-
O revizuire constituțională pentru un control democratic real
În loc de concluzie:
Când justiția devine o barieră în calea exprimării populare, ea își neagă propria menire. CCR și ÎCCJ nu trebuie să fie mai presus de democrație, ci în slujba acesteia. Iar votul, odată exprimat, nu poate fi anulat fără a anula și legitimitatea celor care decid.
Articole presa -SECURISTAN CONTRAATACA:
https://www.stiripesurse.ro/se-cere-excluderea-din-magistratura-a-judecatorului-de-la-ca-ploiesti-dupa-decizia-iccj-o-lipsa-de-pregatire-cu-consecinte-extrem-de-periculoase_3661412.html
https://www.luju.ro/ccr-a-comis-exces-de-putere-cititi-sentinta-ca-ploiesti-de-anulare-a-hotararii-62-2024-prin-care-ccr-a-dat-lovitura-de-stat-nu-e-prevazuta-posibilitatea-sesizarii-din-oficiu-anularea-procesului-electoral-creeaza-o-perturbare-previzibila-grava-a-functionar
https://www.luju.ro/csm-impune-solutii-judecatorilor-csm-a-sesizat-inspectia-judiciara-pentru-anchetarea-disciplinara-a-magistratului-alexandru-vasile-de-la-ca-ploiesti-pentru-sentinta-de-a-desfiinta-hotararea-ccr-de-anulare-a-alegerilor-desi-in-instante-sunt-sute-de-cauze-c
https://www.luju.ro/inalta-curte-s-a-conformat-sistemului-iccj-a-solutionat-recursul-impotriva-sentintei-ca-ploiesti-fara-sa-astepte-implinirea-termenului-legal-de-5-zile-recursul-s-a-judecat-in-doar-cateva-ore-de-la-motivarea-sentintei-iccj-a-respins-suspendarea-invocand-ne
in Romania , gandirea libera,DEMOCRATIA au fost confiscate de SECURISTAN.