– ziua tăcerii dintre cruce și înviere –
E liniște.
O liniște grea, ca după o furtună.
Hristos e în mormânt.
Cerul nu răspunde.
Pământul pare că și-a oprit respirația.
Aceasta nu e ziua durerii ca Vinerea Mare,
nici ziua luminii ca Duminica Învierii.
Este ziua dintre.
Ziua așteptării.
Ziua credinței fără dovadă.
În Sâmbăta Mare învățăm ce înseamnă să speri
când nu mai vezi nimic.
Să crezi, chiar dacă pare că totul s-a sfârșit.
Să stai, în loc să fugi.
Să te rogi în întuneric,
așteptând o lumină care încă nu s-a arătat.
Această zi e despre noi toți,
când trecem prin durere și nu știm dacă va mai răsări speranța.
Când simțim că am pierdut tot,
dar ceva din inimă încă refuză să renunțe.
Sâmbăta Mare ne învață tăcerea care vindecă.
Răbdarea care dă rod.
Și încrederea că și în întuneric… Dumnezeu lucrează!!!